Când am aflat că vei fi băieţel, îţi spun sincer, m-am cam speriat, mi se părea că nu ştiu ce trebuie să fac cu un băiat. Am avut timp să mă pregătesc, cât te-am ţinut la mine, ne-am conectat. Te-am simţit cum reacţionai la emoţiile mele, te-am simţit cum te jucai şi mă îngrijorai când dormeai.

Când ai venit pe lume, am ştiut că te iubesc, cum nu am mai făcut-o niciodată în viaţa mea.

Ai venit pe lume cu speranţă, dragoste, inocenţa şi fără instrucţinui de folosire, însă ai deschis ochii şi te-ai uitat direct la mine în suflet, iar apoi m-ai apucat strâns de deget şi am ştiut că ne vom descurca. Atunci, în acel moment, noi doi am făcut o echipă: mama şi fiul. Imbatabilă!

Recunosc că începutul a fost puţin confuz, până când am reuşit să ne sincronizăm. Dar am reuşit, împreună, să creştem mari. Ai început să vorbeşti pe limba ta si eu sa incerc sa deslusesc insemnatatea cuvintelor tale.

Cand ai incepuy să mergi aveai doar 9 luni şi am fost cel mai mare şi mai înfocat susţinător al tău.

Încet, încet ai devenit un mic omuleţ. Ai început să-ţi dezvolţi personalitatea şi, vai, cât de mult îmi place când văd cum inveti lucruri noi in fiecare zi. 

Te-ai născut mai întâi în gândurile mele. Ai fost întâi dorință, apoi vis, pe care l-am croit mai timid sau mai cu teamă, dar, mai ales, cu încredere. Când am aflat că exiști, am crezut că e un miracol. Dar am învățat încetul cu încetul, că ești, de fapt, un dar pe care mi l-a întins Dumnezeu, de acolo de sus, semn că și El mă iubește nemăsurat de mult, încât Și-a rupt o clipă din eternitate ca să-Și întoarcă privirea spre mine. Bucurie! Imensă bucurie am simțit când mi-au spus: “ești însărcinată”! Mi-am prins mâinile în jurul pântecelui și am jurat că te voi proteja întotdeauna începând cu acea clipă. Când inima ta a avut destulă putere, m-ai lăsat să o ascult tremurând. Un tic-tac în ritm alert, atât de alert încât mi-a fost teamă. Cu mâinile strâns lipite de pântecele meu viu, am așteptat să-mi dai un semn că ești acolo. Aripi de fluture! Desfăcute timid înăuntrul meu, bătăi timide ca un mângâiat fin. Și m-am simțit binecuvântată! Și liniștită! Știindu-te acolo, în mine, la adăpost de toate răutățile, pericolele și greutățile.

Ai crescut în fiecare zi, celulă cu celulă, ai înflorit și ai devenit micuțul om care avea să-mi bucure nesfârșit existența! Ți-am simțit mișcările nerăbdătoare și ți-am liniștit tresăririle cu aceleași mângâieri calde. Iar momentul acela, suprem, al întâlnirii, când am văzut chipul celui mai frumos și minunat copil din lume, a fost, cu adevărat, cel mai fericit din viața mea! M-am simțit importantă, împlinită, fericită, vie! M-am simțit MAMĂ! De atunci, mâinile mele nu mai țin pântecele, ci se întind spre tine, dragul meu! Să te îmbrățișeze, să te aline, să te susțină, să te mângâie.

Astăzi este ziua ta. Este ziua care îmi amintește cât sunt de binecuvântată că te pot strânge în brațe și te pot săruta! Și aș vrea să-ți pot dărui lucrurile cele mai importante din lume, împachetate și sigilate cu un sărut și o îmbrățișare. Te-am privit zambind cand dormeai, dand din picioruse la fiecare baie, mergand de-a busilea, mergand razand te-am văzut bucurându-te de micile surprize ale zilei și am știut că am reușit, chiar dacă prea puțin, să te fac fericit. Iar acum, la ceas de noapte, îți sărut creștetul de noapte bună, sperând că fiecare zi își va aduce și mai multe bucurii decât cea care tocmai s-a încheiat.

Te iubesc, dragul meu copil! Și doresc să-mi bucuri clipele multă vreme înainte!

Cu drag,

Mama